Marea personalitate a culturii și literaturii, Alice Voinescu, a trăit într-o perioadă tumultuoasă și plină de schimbări pentru România. Născută în Drobeta Turnu Severin pe 10 februarie 1885, Voinescu era scriitoare, eseistă, profesoară universitară, critic de teatru și traducătoare. Ea a fost primul doctor în filosofie din România, absolvind Universitatea Sorbona din Paris în 1913.
Deși avea o personalitate puternică și o activitate culturală și publicistică impresionantă, Voinescu a fost un exemplu de feminitate și integritate morală. Jurnalul său, publicat în 1997, conține însemnări din perioada interbelică și postbelică, descrie întâlniri cu personalități ale culturii și critică regimul sovietic.
Cu toate acestea, deoarece a avut curajul să critice regimul comunist, Voinescu a fost arestată în 1951 și a petrecut un an și 7 luni în închisoare. După eliberare, a fost nevoită să locuiască în casa sa din Costești, lângă Tîrgu Frumos. Cu toate acestea, Voinescu nu și-a pierdut curajul și a continuat să lupte pentru adevăr și libertate.
Un orator desăvârșit, cum a fost numit de către Alexandru Paleologu, care a pregătit jurnalul său, Voinescu ne-a lăsat moștenire una dintre cele mai cunoscute afirmații ale sale: "O țară care își neagă trecutul nu poate avea un viitor". Adevărul și importanța de a fi în pace cu istoria noastră au fost mereu misiunea și credința lui Alice Voinescu, o personalitate de neuitat a culturii românești.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
