În luna septembrie a acestui an, Belarus va găzdui următoarele exerciții militare ruso-belaruse, cunoscute sub numele de Zapad-2025 (Vest-2025). Exercițiile similare din 2022 au servit drept pregătiri finale pentru invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina, iar exercițiile din septembrie vor fi primele manevre la scară largă în Belarus de la începutul războiului, scrie European Pravda. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că aceste exerciții atrag o atenție semnificativă nu numai în Ucraina, ci și în UE și NATO. În aprilie, președintele Volodimir Zelenski a avertizat că Rusia ar putea planifica acțiuni agresive sub pretextul exercițiilor. „NATO va rămâne vigilentă și va continua să monitorizeze îndeaproape evoluțiile”, a declarat Alianța. Este demn de remarcat faptul că îngrijorările cu privire la escaladarea acestor exerciții într-o agresiune militară reală nu se referă, în general, la riscul deschiderii unui nou front împotriva Ucrainei, ci la posibilitatea unei agresiuni împotriva vecinilor Belarusului din UE, Polonia și Lituania. Dar sunt justificate aceste temeri? În ce condiții ar putea avea loc un astfel de scenariu? Decizia de a organiza periodic exerciții comune ruso-belaruse datează din 2009, iar de atunci exercițiile Union Shield sau Zapad au fost organizate ca manevre strategic-operaționale la fiecare doi ani. Preocupări serioase cu privire la aceste exerciții au fost ridicate pentru prima dată în 2017, când comandantul-șef de atunci al forțelor armate ucrainene, Viktor Muzhenko, a avertizat că acestea ar putea fi o acoperire pentru obiective reale ale Kremlinului. De fapt, aceste exerciții au fost concepute de la început ca repetiții pentru războaie împotriva țărilor NATO. De exemplu, exercițiile Zapad-2021, care au implicat un număr record de 200.000 de militari din Rusia, Belarus și aliații Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), s-au bazat pe un scenariu în care o republică polară fictivă a atacat „Federația Centrală”. Dar Zapad-2021 a devenit, de fapt, o pregătire pentru invazia Ucrainei. Unele batalioane rusești au rămas ulterior în Belarus, poziționându-se în apropierea frontierei Ucrainei. Exercițiile militare ulterioare, la o scară mai mică, au servit drept acoperire pentru lansarea războiului la scară largă în 2022. De la invazie, în Belarus nu au mai avut loc exerciții militare majore. Exercițiile Union Shield-2023 au fost anulate și nu au avut loc manevre operaționale sau strategice majore nici în 2024. În locul exercițiilor la scară largă, din februarie 2022 au avut loc manevre mai mici care au implicat ramuri specifice ale armatei, în special forțele aeriene. De exemplu, la începutul anului 2023, în Belarus au avut loc exerciții tactice aeriene comune, iar Rusia a desfășurat acolo sisteme de rachete Iskander-M. Exercițiile au schimbat accentul de la operațiunile defensive la cele ofensive. După cum a dezvăluit ulterior o scurgere de informații de la Pentagon, aceste activități vizau să convingă serviciile de informații ucrainene că exista o amenințare reală de invazie din Belarus. Cireașa de pe tort a fost anunțul că vor fi desfășurate arme nucleare tactice în Belarus. Campania de informare neobișnuit de stridentă care a însoțit acest anunț, care nu este deloc tipică pentru acest tip de acțiune, a fost deosebit de izbitoare. Un model similar a fost observat în mai 2024, când au fost organizate brusc exerciții pentru testarea purtătorilor de arme nucleare non-strategice. Deși nu a apărut nicio dovadă a staționării unor arme nucleare reale în Belarus, armata belarusă a încercat cu stângăcie să prezinte rezervoarele de combustibil ale avioanelor Su-25 drept bombe nucleare. Astfel, începând din 2022, exercițiile militare din Belarus au fost utilizate în principal ca instrument de presiune asupra Occidentului. Amenințarea este reală, dar nu imediată. Întrebarea-cheie este dacă Rusia, având în vedere constrângerile sale actuale de resurse, poate desfășura suficiente trupe pentru a reprezenta o amenințare reală pentru statele membre NATO. Spre deosebire de ciclul 2021, când trenuri încărcate cu echipamente rusești au început să sosească în Belarus până în iulie, anul acesta nu au existat desfășurări majore, ci doar câteva zboruri militare rusești de marfă. Oficialii occidentali nu văd o amenințare serioasă nici în acest stadiu. Secretarul general Mark Rutte a declarat că nu consideră un atac rusesc asupra NATO după Zapad-2025 drept o amenințare realistă. Au existat asigurări similare din Vilnius, unde președintele Comisiei pentru securitate națională și apărare, Giedrimas Jeglinskas, nu a raportat nicio activitate neobișnuită, și din Varșovia, ministrul polonez de externe, Radosław Sikorski, afirmând că Rusia este „blocată” în Ucraina. Au existat, de asemenea, semne ale unui nivel mai scăzut de amenințare chiar din Belarus. La începutul lunii iulie, președintele autoproclamat Alexander Lukașenko a anunțat modificări ale parametrilor exercițiului: numărul trupelor va fi redus la jumătate, iar exercițiile vor avea loc mai adânc în interiorul Belarusului, departe de granițele NATO. Belarus a invitat chiar și observatori occidentali să participe în calitate de monitori internaționali. Cu toate acestea, doar trei săptămâni mai târziu, Minskul și-a schimbat tonul. Șeful Statului Major din Belarus, Pavel Muraveiko, a început să amenințe cu mutarea trupelor mai aproape de frontierele poloneze și lituaniene ca răspuns la viitoarele exerciții Defender Europe-2025 ale NATO din această toamnă. Această inversare dovedește că scenariul cel mai pesimist rămâne posibil. Chiar dacă amenințarea imediată la adresa securității din acest an este relativ scăzută, riscul de agresiune împotriva țărilor NATO persistă, deși mai mult pe termen mediu și lung. Moscova continuă să utilizeze mecanismele de integrare a statelor Uniunii pentru a-și întări controlul asupra sectorului de securitate din Belarus. Aceste exerciții militare ar putea fi un alt pas în această direcție. Eforturile Minskului de a contrabalansa influența rusă au fost slabe, ceea ce sporește probabilitatea unei absorbții politice și militare suplimentare a Belarusului. Acest lucru ar extinde capacitățile Kremlinului, putând transforma flancul estic al NATO într-un nou punct fierbinte în confruntarea sa cu Occidentul. Geografia regiunii o face deosebit de vulnerabilă: Vilnius se află la doar 50 km de granița cu Belarus, iar statele baltice sunt unite de Europa continentală doar prin strâmta falie Suwałki. „Gama de scenarii posibile este largă, iar NATO trebuie să se pregătească acum pentru un potențial conflict cu Rusia și un Belarus pe deplin integrat”, comentează European Pravda.