„Nu am suferit niciodată să văd oameni de stânga cu buzunarele pline”, a spus Ion Iliescu, în ultimul interviu acordat înainte să se stingă din viață, fiind întrebat cum comentează acum „sintagma care a făcut carieră - sărac și cinstit”. Fostul președinte a vorbit pe larg și despre „modelul suedez”, pe care îl menționa în anii 1990. Ion Iliescu, primul președinte al României de după Revoluția din 1989, a murit la vârsta de 95 de ani, după ce în luna iunie a fost internat la spitalul Agrippa Ionescu din Capitală. Fostul șef de stat i-a acordat un amplu interviu lui Ionuț Vulpescu cu câteva zile înainte de spitalizare. CITEȘTE ȘI: Cele mai importante momente din viața și cariera politică a lui Ion Iliescu, primul președinte al României după căderea comunismului Acesta a fost întrebat cum comentează „sintagma care a făcut carieră - sărac și cinstit”. „Asta nu înseamnă că a fi bogat e incompatibil cu a fi cinstit. Ce nu am suferit însă niciodată a fost să văd oameni de stânga cu buzunarele pline. A fi la stânga e un mod de viață. Nu poți reprezenta interesele claselor defavorizate trăind într-un răsfăț. „Sărac și cinstit” a fost și antidotul pentru ca stânga să nu devină cinică sau necredibilă. Cred însă că bunăstarea și cinstea nu sunt incompatibile. Eu am spus atunci, -decât să mă îmbogățesc pe căi necinstite, prefer să mor sărac și cinstit-”, a spus Ion Iliescu în ultimul interviu acordat. CITEȘTE ȘI: Ce a însemnat eticheta de „președinte bolșevic” pentru Ion Iliescu. Cum a explicat „Duminica Orbului” În același timp, fostul șef de stat a subliniat că „modelul suedez” era perceput de el drept „o economie socială de piață mixtă” și că Suedia era atunci „o paradigmă europeană ideală pentru aplicarea modelelor de protecție socială substanțială”. „Modelul suedez avea sens într-o perioadă de tranziție, pe care România a depășit-o. Nu aș vrea pentru România un model suedez astăzi, care a devenit prea progresist pe alocuri. Dar atunci, da, și încă mai cred că putea fi o cale foarte bună, dacă ar fi fost implementat o perioadă rezonabilă de timp. Tranziția trebuia construită pe două planuri: politic și economic. A se înțelege însă că prin modelul suedez eu nu am vrut să avem o societate post-ceaușistă, pur și simplu, ci o societate care să își calculeze mai prudent și conștient calea către democrație și să semene tot mai mult cu ea însăși, nu cu forme fără fond”, a comentat Ion Iliescu. Acesta a adăugat că în România era și încă este nevoie de un stat care „se concentra pe asistența financiară și care promova un capitalism nordic, în care industriile își păstrau rolul fără a fi înlocuite, dar comerțul și antreprenoriatul erau libere”. „Gândiți-vă că România confruntă narațiunea de stat rămas în urmă, pentru că bugetele pentru cheltuieli sociale sunt considerate fonduri risipite, nu parte a unui model rațional de solidaritate. Chiar și discursurile despre reforma fiscală sunt părtinitoare și unilateral dezvoltate, și soluția pare întotdeauna austeritatea, nu gândirea inovativă, fără a fi incompatibilă cu gândirea protecționistă, pe care stânga o face posibilă. Prea mult neoliberalism peste un model social de stânga face să fim rătăciți. Astăzi unii oameni politici mai privesc către Suedia mai curând ca model pentru a distribui bogăția, atunci te uitai spre Nord ca să înveți cum să reduci sărăcia. Și astăzi, Suedia și celelalte țări nordice pun un accent formidabil pe educație, inovare, cercetare și reprezintă modele europene puternice, la care ar trebui să privim. Și nu doar să privim”, a fost concluzia fostului șef de stat.