Incidentul rachetei norvegiene, aproape de o catastrofă nucleară în 1995

La patru ani după sfârșitul Războiului Rece, o eroare de identificare a forțelor ruse a avut potențialul de a genera un dezastru nuclear asemănător cu criza rachetelor din Cuba din 1962. Această situație a fost detaliată de revista Smithsonian.

În dimineața zilei de 25 ianuarie 1995, cercetători norvegieni și americani au lansat o rachetă-sondă Black Brant XII din centrul spațial Andoya, situat în nordul Norvegiei, cu scopul de a studia aurora boreală deasupra arhipelagului Svalbard. Deși informațiile despre această lansare au fost transmise mai multor țări, inclusiv Rusiei, tehnicienii care operau sistemele radar din Rusia nu au fost informați.

În ciuda relațiilor tensionate dintre URSS și Statele Unite, pe care le mai resimțeau controla în acea perioadă, statia radar Olenegorsk a detectat un obiect care se mișca rapid, având o traiectorie nordică deasupra Mării Barents. Aceasta a dus la temeri că ar putea fi vorba despre un atac nuclear din partea submarinelor americane. Viteza și cursul rachetei de cercetare erau asemănătoare cu cele ale unei rachete de război, iar aceasta a ajuns la o altitudine de 1.450 de kilometri, separându-se în mai multe secțiuni, similar modului în care focoasele unei rachete Trident s-ar desprinde.

Conform protocolului rus, în caz de detecție a unui atac, autoritățile erau obligate să evalueze situația și să decidă dacă vor răspunde – totul trebuia realizat în maxim 10 minute. Monitorizarea traiectoriei rachetei a durat câteva minute, oferind astfel comandantilor ruși chiar mai puțin timp pentru a reacționa. Comandamentul submarinelor a fost alertat și li s-a ordonat să se pregătească pentru un posibil atac nuclear.

Președintele rus, Boris Eltin, a fost informat despre incident și i s-a înmânat "Ceghet", servieta nucleară a Rusiei, care conține codurile de lansare pentru arsenalul nuclear al țării. Acesta este un pas deosebit de serios, deoarece valiza este menținută întotdeauna în apropierea liderului unui stat cu astfel de arme.

După consultarea consilierilor săi, Eltin a realizat că racheta își continua traiectoria și nu reprezenta o amenințare, astfel că a decis să nu reacționeze. La 24 de minute după lansare, racheta a căzut în mare lângă Spitsbergen, singura insulă locuită din arhipelagul Svalbard.

Acest incident, cunoscut sub numele de "incidentul rachetei norvegiene", s-a încheiat rapid, dar a avut potențialul de a provoca un dezastru cu urmări devastatoare. Deși nu a fost foarte mediatizat, cazul a dus la o reevaluare și reproiectare a protocoalelor de informare folosite în Statele Unite și Rusia, evidențiind importanța comunicării eficiente în asigurarea securității globale.